×

HOW TO SHOP

1 Login or create new account.
2 Review your order.
3 Payment & FREE shipment

If you still have problems, please let us know, by sending an email to support@website.com . Thank you!

SHOWROOM HOURS

Mon-Fri 9:00AM - 6:00AM
Sat - 9:00AM-5:00PM
Sundays by appointment only!

FORGOT YOUR DETAILS?

Povestea prăjiturilor sau redescoperirea copilăriei prin senzaţii

Trebuie să vă mărturisesc că pentru mine, prăjiturile nu au fost niciodată doar prăjituri, iar astfel nici cofetăriile nu le-am putut asocia doar cu nişte simple locuri unde persoanele intră, aleg,  cumpără, plătesc şi pleacă, făcând totul „pe fugă”. Senzaţia aceasta mi se trage de la faptul că vizitele copilăriei mele la cofetărie erau adevărate aventuri. De fiecare dată când plecam cu familia la cofetărie, mintea mea intra într-o stare de efervescență şi mă „proiecta” în alte vremuri, alături de alţi oameni. Trecând pragul unor astfel de locuri, acest fenomen mi se întâmplă şi acum, când mă regăsesc în acele timpuri trecute, care însă au rămas încă la fel de vii în sufletul meu. Este ca şi cum locul acela devine o poartă de trecere înspre vremurile unde mirosurile de frişcă, unt şi zahăr caramelizat pluteau în aer, înspre zilele în care copiii abia așteptau ziua de duminică, deoarece aceasta era cea în care se mergea cu toată familia „la prăjitură”. Iar perioada copilăriei îmi aduce cu ea o liniştire şi o lipsă de griji, o seninătate sufletească care nu putea să fie umbrită nici măcar de cea mai grea decizie a zilei, şi anume „oare ce prăjitură am voie să mănânc azi?”. Astfel, alegerea prăjiturii din vitrina frumos aranjată, aromele îmbietoare şi timpul aproape sacru petrecut cu mama, tata şi sora mea au zidit în mine cea mai vie şi mai de preț amintire pe care o deţin.

Şi chiar dacă vârtejul vieţii te ia şi te poartă în multe direcţii, cumva mereu am știut că în momentul în care voi avea curaj să fac pasul spre antreprenoriat, acest nou univers al meu se va compune dintr-o multitudine de ingrediente, poşuri, creme, fructe caramelizate, tăvi şi cuptoare. Şi astfel, la începutul anului 2018 am pornit pe acest drum şi am deschis un laborator de prăjituri, lucru care a atras după sine şi un proces de învăţare asiduă, întrucât a face prăjituri nu înseamnă doar „adăugaţi un pic zahăr, un pic de făină şi ceva praf de copt”.

Mai ales dacă doreşti ca produsele să îţi iasă şi bune! Un astfel de laborator e mult mai mult decât asta. Bucătăria de calitate este o adevărată știință, unde cantităţile nu se pot pune „pe ghicite”, iar reţetele de altădată trebuie respectate şi din punctul de vedere al calităţii ingredientelor. Asta pentru a le face să „lucreze” în favoarea ta, iar la urmă tu să poţi crea exact gustul căutat. Şi în ciuda faptului că lucrurile mergeau bine, eu încă simțeam că ceva nu se leagă, iar noua activitate parcă tot nu mă împlinește şi nu mă mulțumește.

Momentul revelaţiei a fost atunci când am înţeles că eu nu-mi doream să particip doar în partea ascunsă în spatele cortinei. Realizarea unor prăjituri bune fusese doar primul pas. Dar eu doream să merg mai departe, să caut şi să văd emoţia şi bucuria oamenilor atunci când se află în faţa unei vitrine cu prăjituri, atunci când apucă să guste din comanda aflată în farfurioara din faţa lor. Iar din laborator nu puteam simţi şi vedea toate acestea. Şi astfel, pasul nostru următor a venit ca o evoluţie naturală, căci am decis că trebuie să ieșim din laborator şi să intrăm în contact direct cu oamenii. Şi am reuşit să facem asta prin deschiderea Cofetăriei ARTA, într-un spaţiu potrivit, într-o clădire Art-Nouveau din centrul vechi al orașului Deva.

 

Atunci când decideţi să ne vizitaţi, veţi observa că în vitrinele Cofetăriei Arta, noi vă propunem preparatele dulci ale unei Românii din alte vremuri, acele prăjituri care stăteau la loc de cinste şi făceau renumele marilor cofetării din Bucureștii interbelici, cum ar fi: Capşa, Nestor, Union sau Scala. Şi nu întâmplător am ales să ne concentrăm asupra reţetelor din trecutul capitalei, deoarece începuturile marilor cofetari români sunt marcate de dulciurile aduse în sudul României din Bizanț. Acestea erau de obicei preparate dense şi puternic aromate, de-a dreptul înecate în miere şi nuci, şi chiar cuvântul „cofetărie” provine din termenul „cofeturi”, care în limba veche românească desemna tocmai bomboanele, zaharicalele şi baclavalele tipice Orientului. Ulterior, influenţa bucătăriei orientale va pierde teren în faţa ciocolatei şi reţetelor franțuzești şi belgiene, dar vechii cofetari ca Elefterescu sau fraţii Capşa ajung să îmbine cele două stiluri şi să lanseze nişte dulciuri unice, care dăinuie şi astăzi. Se pare chiar că, la un moment dat, Bucureştiul a fost numit „oraşul cofetăriilor”, căci avea un număr record de cofetării în Europa de sud-est. Este important să ştim povestea tuturor acestor dulciuri şi a faimoaselor reţete de prăjituri cum sunt: Caraiman, Amandina, Boema, Savarina, Doboş sau Bucureşti, ca să înţelegeţi de ce la noi în laborator şi în cofetărie miroase întotdeauna a sirop de zahăr ars, a nuci prăjite, a fistic şi a ciocolată adevărată. Și vă mai destăinuim un secret din bucătărie.

Cartea noastră de căpătâi, o adevărată „Biblie” pentru laboratorul nostru este „Reţetarul de produse de cofetărie şi patiserie” publicat în 1963, deoarece în acesta nu există reţete cu margarină sau înlocuitori, ci doar cu unt, ouă şi „vanilina” pură, alune turceşti, nuci şi fructe proaspete.

Toate prăjiturile noastre sunt desprinse din rețetele vechi, de aceea folosim şi zahărul cu chibzuială, doar atât cât să mângâie gustul, nu să-l înece şi să creeze dependenţă. Ne dorim să încântăm papilele gustative ale clienţilor noştri cu creme ușoare, spumoase, făcute din smântână bătută, pe care apoi le „ascundem” în blaturile tradiționale care nu au nici praf de copt, ca să crească şi nici coloranți pentru a prinde culoare. Astfel, una dintre vedetele noastre – Amandina - conține doar cremă groasă de ciocolată şi glazură de fondant, iar sora ei mai sofisticată – Bucureşti – are cremă de fistic, fiind desăvârșită cu siropul de zahăr caramelizat. Şi bineînțeles că atunci când vrei să redescoperi adevăratele reţete de altădată, nu poţi să nu te referi şi la cozonac, acest preparat nobil pe care românii îl cinstesc de veacuri şi de care se leagă toate tradițiile şi sărbătorile neamului.

În încheiere v-aş mai povesti şi despre oamenii care lucrează în laboratorul nostru şi care pregătesc toate aceste bunătăţi. Cofetarii noştri sunt calmi şi chibzuiţi, pregătind rețetele cu răbdare şi atenţie la calitatea ingredientelor care le compun. Acestea sunt amestecate apoi cu dragoste de ce-i bun, pentru regăsirea gustului adevărat de altădată, chiar dacă foile de prăjitură nu se mai întind cu sucitorul bunicii şi nici bătutul spumei de ou nu se mai face manual. Dar atunci când ne treci pragul eşti asaltat de mirosul îmbătător din bucătăria copilăriei, iar dacă eşti foarte atent şi cu sufletul deschis, parcă o poţi auzi pe bunica cum te îndeamnă să stai frumos la masă, să nu sorbi zgomotos din limonadă şi să te ştergi la gură cu şervetul, nu cu mâna.

TOP
Te putem ajuta?